Munca „parțială” în Germania, cunoscută și sub denumirea de Kurzarbeit, este un model special de angajare care funcționează în Germania și care are ca scop prevenirea concedierilor angajaților în perioade de dificultăți economice, scăderea comenzilor sau crize. Este o chestiune complexă, care ridică multe întrebări și îndoieli – în acest articol vă explicăm tot ce trebuie să știți despre acest subiect.
Kurzarbeit este un termen german care înseamnă program redus de lucru, utilizat în situații de criză ca măsură de remediere în domeniul ocupării forței de muncă. Nu este vorba doar de muncă cu jumătate de normă, ci de un instrument special al legislației muncii din Germania, care permite angajatorilor să reducă temporar timpul de lucru al angajaților lor atunci când compania se confruntă cu dificultăți economice extraordinare – de exemplu, cauzate de încetinirea economică, lipsa comenzilor, perturbări în lanțurile de aprovizionare sau efectele dezastrelor naturale. Scopul acestei soluții este de a proteja locurile de muncă și de a evita concedierile. Spre deosebire de reducerea standard a locurilor de muncă, Kurzarbeit permite adaptarea flexibilă a ocupării forței de muncă la capacitățile actuale de producție ale companiei. Un element cheie al acestui mecanism este sprijinul financiar oferit de Agenția Federală pentru Ocuparea Forței de Muncă (Bundesagentur für Arbeit), care compensează parțial pierderile prin plata unei indemnizații de șomaj parțial în Germania.
Companiile din Germania pot introduce programul de lucru redus atunci când se confruntă cu o pierdere semnificativă de comenzi, din motive economice sau din cauza unui eveniment inevitabil. La introducerea programului de lucru redus, compania trebuie să încerce să prevină pierderea comenzilor, de exemplu prin acordarea de concediu angajaților. Compania trebuie, de asemenea, să planifice revenirea la programul normal de lucru în viitorul apropiat.
Condiții pentru obținerea fondurilor pentru Kurzarbeit:
existența unei perioade de inactivitate – cel puțin o treime din angajați trebuie să înregistreze o pierdere de venituri care depășește 10 % din salariul brut în luna respectivă,
caracterul temporar – întreruperea trebuie să fie temporară, iar angajatorul are obligația de a demonstra perspectiva revenirii la producția normală,
notificarea către Oficiul pentru Ocuparea Forței de Muncă – angajatorul trebuie să notifice intenția de a introduce Kurzarbeit înainte de începerea acestuia, atașând avizul consiliului de întreprindere sau acordul cu angajații,
negocieri cu angajații – este necesară o mențiune în contractul colectiv, o clauză în contractul de muncă sau acordul individual al angajaților sau acordul cu consiliul de întreprindere.
În Germania, reducerea timpului de lucru intră în conflict cu obligațiile angajatorului și ale angajatului, de aceea companiile nu pot impune unilateral reducerea timpului de lucru. Decizia de a introduce reducerea timpului de lucru trebuie convenită cu toți angajații vizați sau cu comitetul de întreprindere.
Compensația pentru reducerea timpului de lucru, cunoscută sub numele de Kurzarbeitergeld, este o prestație din asigurarea de șomaj. Este o formă de sprijin financiar pentru angajații care câștigă mai puțin sau deloc în timpul reducerii timpului de lucru. Această compensație este plătită de Agenția Federală pentru Muncă (Arbeitsagentur) din Germania.
Cuantumul prestației (Kurzarbeitergeld):
indemnizație pentru angajații fără copii – 60 % din diferența netă de salarizare pierdută,
indemnizație pentru angajații cu copii – 67 % din diferența netă de salarizare pierdută.
În timpul utilizării Kurzarbeit în Germania, angajatorul are de îndeplinit o serie de obligații formale și de decontare, care condiționează plata prestației și rambursarea acesteia de către Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă:
notificarea reducerii timpului de lucru – până în ultima zi a lunii în care a avut loc prima întrerupere,
obținerea deciziei Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă – verificarea condițiilor formale și de fond; după obținerea unei decizii pozitive, Kurzarbeitergeld se plătește începând cu luna în care a fost notificată,
decontarea lunară – angajatorul plătește prestația angajatului, apoi depune o cerere de rambursare la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă în termen de 3 luni de la luna de decontare respectivă,
documentația de prelungire – dacă întreruperea depășește 12 luni, este necesară o nouă notificare, însoțită de o justificare și un plan de măsuri corective.
Perioada maximă de utilizare a Kurzarbeit este, în mod standard, de până la 12 luni în decursul a 24 de luni consecutive, ceea ce permite companiilor să gestioneze în mod flexibil angajările în perioadele de dificultăți temporare, fără a fi necesară reducerea permanentă a locurilor de muncă.
În timpul programului de lucru redus, angajatorii și angajații plătesc contribuții la asigurările sociale. Pentru timpul de lucru pierdut din cauza introducerii programului de lucru redus, contribuțiile la asigurările sociale sunt reduse la 80%. Aceste costuri sunt suportate exclusiv de angajator, dar sunt rambursate de Agenția Federală pentru Muncă.
Orice persoană care primește mai mult de 410 € ca indemnizație pentru muncă cu fracțiune de normă este obligată să depună declarația de impozit. Acest lucru se datorează faptului că, deși indemnizația pentru muncă cu fracțiune de normă este scutită de impozit, aceasta crește rata impozitului pe venitul impozabil.
Angajatorul este obligat să plătească salariul angajatului aflat în concediu medical ca și cum acesta ar fi continuat să lucreze. Angajatul nu pierde astfel salariul, dar nici nu este tratat în mod special.
Kurzarbeit este o soluție populară utilizată în Germania în timpul crizelor economice – iată cele mai importante informații pe care trebuie să le știți dacă lucrați sau intenționați să lucrați în străinătate.
Kurzarbeit este o reducere temporară a timpului de lucru în Germania, menită să protejeze locurile de muncă.
Introducerea acesteia este posibilă în situații de criză, de exemplu, în cazul scăderii comenzilor sau al opririi producției.
Condiții: cel puțin 1/3 dintre angajați trebuie să piardă peste 10% din salariul brut.
Prestația Kurzarbeitergeld este de 60% (fără copii) sau 67% (cu copii) din venitul net pierdut.
Angajatorul trebuie să declare Kurzarbeit până la sfârșitul lunii și să dea socoteală lunar Agenției pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Perioada maximă de utilizare este de 12 luni în decurs de 24 de luni.
Contribuțiile la asigurările sociale se plătesc pentru 80% din timpul de lucru pierdut – costul este suportat de angajator.
Impozit: suplimentul mărește rata de impozitare, deci este necesar să depuneți o declarație fiscală.
Indemnizația de boală se acordă ca în cazul unui loc de muncă normal – fără modificări pentru angajat.
Informațiile pentru decontare se găsesc la poziția 15 din Lohnsteuerbescheinigung.
Compania dvs. a introdus Kurzarbeit și nu știți cum să vă declarați veniturile? Apelați la serviciile biroului de contabilitate Borsuk Podatki, care vă va ajuta să vă declarați rapid și în siguranță veniturile din Germania – inclusiv prestația Kurzarbeitergeld indicată la poziția 15 din Lohnsteuerbescheinigung.
Suedia este cunoscută nu doar pentru calitatea ridicată a vieții, ci și pentru impozitele mari. În 2026, atât rezidenții, cât și persoanele care lucrează temporar în Suedia trebuie să facă față diferitelor forme de impozitare. În acest articol vom analiza aspectele-cheie ale sistemului fiscal suedez.
Orice persoană care muncește sau desfășoară activitate economică pe teritoriul acestei țări este obligată să plătească impozite. Neîndeplinirea acestei obligații sau declararea incorectă a impozitelor în Suedia poate atrage consecințe financiare – amenzi administrative și dobânzi penalizatoare.
Impozitul pentru nerezidenți, cunoscut sub denumirea SINK, este un sistem special de impozitare pentru persoanele care lucrează în Suedia mai puțin de 183 de zile. Cota de impozitare SINK este de 25% și este reținută din salariu de către angajator. Persoanele impozitate conform SINK nu sunt obligate să depună o declarație fiscală anuală, însă nu pot beneficia de deduceri fiscale.
Pentru persoanele care sunt rezidenți fiscali în Suedia, se aplică un sistem de impozitare format din două impozite principale: impozitul municipal și impozitul de stat. Impozitul municipal este cuprins între 29% și 35,65%, în funcție de reședința contribuabilului. Impozitul de stat reprezintă 20% din veniturile care depășesc 643 100 SEK. Pentru persoanele de peste 66 de ani, pragul este mai ridicat – aproximativ 733 200 SEK.
Persoanele care locuiesc în România și au obținut venituri din Suedia sunt obligate să le declare în declarația fiscală română – chiar dacă impozitul a fost deja achitat în Suedia. În temeiul convenției privind evitarea dublei impuneri dintre România și Suedia se aplică metoda creditului fiscal proporțional. Aceasta înseamnă că venitul din munca în Suedia trebuie declarat în România, iar impozitul plătit acolo poate fi dedus parțial din obligația fiscală română. În practică, chiar dacă nu există un impozit suplimentar de plătit în România, trebuie depusă declarația corespunzătoare pentru a îndeplini obligația de informare față de autoritățile fiscale române și pentru a evita eventualele sancțiuni.
În Suedia există numeroase tipuri de deduceri fiscale pentru persoane fizice, care pot reduce semnificativ sarcina fiscală. Cele mai importante sunt:
Pentru a beneficia de aceste deduceri, este necesară documentarea cheltuielilor efectuate, de aceea este important să păstrați toate facturile și chitanțele.
Impozitul municipal în Suedia este obligatoriu pentru toate persoanele care realizează venituri și depinde de reședința contribuabilului. Cotele diferă în funcție de comună și sunt cuprinse între 29% și aproximativ 35,65%, ceea ce îl face un element esențial al sistemului fiscal al țării. În 2025, cota medie națională a impozitului municipal a fost de 32,24%.
Impozitul de stat în Suedia a fost introdus pentru persoanele cu venituri mai mari. Se aplică doar celor ale căror câștiguri anuale depășesc suma de 643 100 SEK, iar cota sa este de 20% din suma care depășește acest prag. Persoanele cu câștiguri mai mici sunt scutite în totalitate de această sarcină, ceea ce promovează echitatea în impozitare și sprijină persoanele cu venituri reduse. Această soluție permite echilibrarea sistemului fiscal și încurajează redistribuirea eficientă a veniturilor în societate.
Regula 90% – cheia unei declarații avantajoase
Românii care lucrează în Suedia și sunt rezidenți fiscali ai acestei țări pot solicita aceste deduceri dacă obțin în Suedia cel puțin 90% din venitul lor global. Este important de reținut că România și Suedia au încheiat o convenție privind evitarea dublei impuneri, în temeiul căreia venitul obținut în Suedia nu este impozitat în România, însă este luat în considerare la stabilirea cotei de impozitare aplicabile venitului românesc.
Persoanele care lucrează în Suedia trebuie să fie conștiente de obligațiile lor fiscale și să se conformeze în mod corespunzător. Sistemul fiscal suedez este destul de complex, de aceea este recomandat să încredințați declararea impozitelor unor profesioniști. Rețineți că termenul-limită pentru depunerea declarației fiscale aferente anului precedent la autoritatea fiscală suedeză este 2 mai a anului în curs. Decizia preliminară pe care o veți primi la adresa de domiciliu nu înseamnă că declarația a fost deja procesată.
În momentul aderării Poloniei la Uniunea Europeană, polonezii care lucrau legal în Belgia au fost incluși în sistemul de asigurări sociale și, prin urmare, au dobândit dreptul la pensie de stat. Pensia de stat depinde de numărul de ani de muncă și de venituri; pentru a primi pensia integrală, este necesar un minim de 45 de ani de muncă.
După cum am menționat mai sus, cuantumul pensiei de stat depinde de cuantumul contribuțiilor și de perioada de plată a acestora. Pensia profesională este finanțată suplimentar de angajatori, oferind beneficii mai bune în cadrul planurilor de pensii. Economiile private, al treilea pilon, încurajează economisirea individuală pentru pensie.
Pentru a solicita pensia belgiană, trebuie să îndepliniți câteva cerințe. În primul rând, trebuie să aveți cel puțin 65 de ani (deși există unele excepții). De asemenea, trebuie să aveți un număr corespunzător de ani de muncă în Belgia. În cazul pensiei de salariat, trebuie să aveți cel puțin 45 de ani de muncă, în timp ce pentru pensia de liber profesionist și de funcționar public sunt necesari cel puțin 40 de ani de muncă.
În prezent, vârsta de pensionare în Belgia este de 65 de ani. Conform planurilor guvernului, aceasta va fi crescută treptat:
Din 2025, va fi crescută la 66 de ani.
Din 2030, va ajunge la 67 de ani.
Pentru persoanele care au atins vârsta de pensionare înainte de introducerea acestor modificări, se vor aplica regulile prevăzute la momentul pensionării lor.
Munca temporară în Belgia generează acumularea de capital de pensie, însă trebuie reținut faptul că, în cazul în care perioada de muncă este mai scurtă de 14040 de zile (45 de ani), prestația plătită va fi proporțional mai mică.
Conform legislației fiscale belgiene, orice venit, chiar și cel mai mic, trebuie declarat (declarat) la autoritatea fiscală belgiană. Obligația de declarare se aplică și pensiilor belgiene, chiar și celor de câteva sute de euro. În cazul nedeclarării sau al întârzierii, autoritatea fiscală belgiană poate aplica o amendă cuprinsă între 50 și 1250 de euro, iar impozitul datorat poate fi majorat cu 10% până la 200%!
Pentru a răspunde așteptărilor clienților noștri, am simplificat la maximum procedurile noastre. Pentru a vă pregăti declarația fiscală, avem nevoie de la dvs:
BorsukPodatki.pl oferă de mulți ani servicii de succes angajaților temporari polonezi și străini. Serviciile noastre sunt utilizate de bancheri, marinari și angajați temporari. Biroul nostru este specializat în decontarea impozitelor din Belgia – ne ocupăm de toate formalitățile, completăm documentele necesare și respectăm termenele limită. Cu ajutorul nostru, veți evita stresul, greșelile și plățile insuficiente – și veți putea dormi liniștiți, știind că decontarea dvs. este pe mâini bune.
Kinderfreibetrag este unul dintre elementele cheie ale sistemului fiscal din Germania, care are ca scop să ofere sprijin financiar părinților. În 2025, Kinderfreibetrag, adică suma scutită de impozit pentru fiecare copil în Germania, este de 9 600 de euro pe an pentru fiecare copil pentru ambii părinți, ceea ce poate fi un sprijin enorm – verificați cine poate beneficia de această reducere!
Kinderfreibetrag este un credit fiscal care este disponibil în Germania pentru părinții sau tutorii legali ai copiilor. Este o formă de sprijin care urmărește să ușureze povara financiară a familiilor cu copii prin reducerea bazei de impozitare.
Kinderfreibetrag este format din două elemente cheie:
Kinderfreibetrag este o deducere fiscală disponibilă în Germania pentru părinți sau tutori legali ai copiilor. Este o formă de sprijin care are ca scop să ușureze financiar familiile cu copii prin reducerea bazei de impozitare.
Kinderfreibetrag constă din două elemente cheie:
Freibetrag für das Existenzminimum des Kindes: suma considerată necesară pentru acoperirea nevoilor materiale de bază ale copilului. Această sumă este stabilită în fiecare an de către guvernul german.
BEA-Freibetrag: o reducere suplimentară pentru îngrijirea copiilor și cheltuielile pentru educația și formarea lor.
Reducerea fiscală Kinderfreibetrag se acordă părinților sau tutorilor legali ai copiilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Această reducere se acordă și copiilor până la vârsta de 25 de ani, cu condiția îndeplinirii anumitor criterii, cum ar fi continuarea studiilor sau lipsa veniturilor proprii.
În Germania, părinții au la dispoziție două forme de sprijin financiar: Kinderfreibetrag și Kindergeld. Kindergeld este o alocație familială care se plătește lunar pentru fiecare copil. Kinderfreibetrag este o deducere fiscală care reduce baza de impozitare a părinților.
Decizia de a alege una dintre aceste forme de sprijin depinde de situația financiară individuală a familiei. De obicei, dacă părintele nu plătește impozit pe venit sau plătește foarte puțin, este mai avantajos pentru el să beneficieze de Kindergeld. Administrația fiscală ia în considerare automat Kindergeld în declarația fiscală, chiar dacă părintele optează pentru Kinderfreibetrag.
Alegerea între „Kindergeld” și „Freibetrag” este făcută automat de către autoritatea fiscală germană (Finanzamt) în cadrul declarației fiscale anuale. Autoritatea fiscală calculează care opțiune este mai avantajoasă pentru contribuabil – dacă este mai bine să primească „Kindergeld” sau să beneficieze de „Freibeträge für Kinder”. Dacă sumele deducerilor fiscale depășesc beneficiile „Kindergeld”, atunci se aplică deducerile, ceea ce poate duce la o reducere a impozitului de plată.
Un factor cheie care influențează această decizie este venitul familiei. Familiile cu venituri mai mari pot beneficia mai des de avantajele fiscale oferite de „Freibetrag”, deoarece această deducere le poate aduce economii fiscale mai mari decât „Kindergeld”.
În 2025, Kinderfreibetrag, adică suma scutită de impozit pentru fiecare copil în Germania, este de 9 600 de euro pe an pentru fiecare copil, pentru ambii părinți împreună. Aceasta se compune din două părți:
6 672 euro – Freibetrag de bază pentru minimul de subzistență al copilului (Existenzminimum)
2 928 euro – Freibetrag pentru îngrijire, creștere și educație (BEA)
În cazul unui părinte singur, această sumă se împarte în două.
Kinderfreibetrag este o parte importantă a sistemului fiscal din Germania, care are ca scop sprijinirea financiară a părinților. Datorită acestuia, părinții își pot reduce baza de impozitare și pot obține fonduri suplimentare pentru acoperirea costurilor legate de creșterea copiilor – în final, aceasta va contribui la o rambursare mai mare a impozitelor din Germania.
